Da, da! Nu este nicio glumă. Fostul mare pugilist, Marian Simion, vicecampion olimpic, s-a costumat în cunoscutul personaj Shrek.
Totul s-a întâmplat într-o seară de Revelion, la Budapesta. Cum a ajuns să poarte o mască pe care se afla pictat chipul faimosului personaj din filmele de animație, ne-a povestit însuși Marian Simion.
Shrek este un film de animație realizat de studiourile DreamWorks Pictures în anul 2001, după povestirea ilustrată cu același nume, scrisă de americanul William Steig în 1990. Numele Shrek este transcrierea cuvântului idiș שרעק care înseamnă frică sau teroare.
Filmul a fost nominalizat și a obținut premiul Oscar, fiind primul film de animație nominalizat la Oscar, categoria respectivă neexistând până în 2001.
După succesul repurtat cu Shrek, Studiourile DreamWorks au devenit un concurent serios al studiourilor Disney, revenind mereu cu filme de animație de un succes. Shrek a devenit mascota studiourilor.
„Pentru că ne aflam cu lotul la Budapesta, am ieșit cu toții în piața centrală. Acolo, în seara de Revelion, era un carnaval al măștilor. Toată lumea era costumată. Va dați seama că în această situație a trebuit să ne cumpărăm și noi măști.
Eu mi-am luat-o pe cea a lui Shrek. Toată seara ne-am amuzat pe seama purtării acestor masti. Îmi aduc aminte că am pastrat-o mult timp ca amintire. A fost un altfel de Revelion”, a povestit Marian Simion.
În acest an Marian Simion, a petrecut Revelionul acasă, alături de soția lui. „Cu pandemia asta am preferat să rămânem acasă. A fost mult mai bine așa”, a explicat fostul mare pugilist.
Marian Simion e unul dintre cei mai titraţi pugilişti români la amatori. A cucerit un bronz (Atlanta / SUA, 1996) şi un argint olimpic (Sydney/ Australia, 2000).
A fost campion mondial (Houston / SUA, 1999). La CM, mai are un argint şi un bronz, iar la Europene – un bronz şi două medalii de argint.
Chiar dacă nu mai este implicat în lumea boxului precum fratele sau, Dorel, Marian, care astăzi este comisar șef la secția 20 poliție, crede că valoarea boxului de azi nici nu suportă comparație cu ceea ce se întâmplă în anii 1990-2000.
„Când veneam acasă de la Mondiale sau Eurpene cu o medalie de bronz era tristețe mare. Mergeam să ne batem pentru aur. Așa am fost învățați. Să iubim aurul”, spune el.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER